Am gasit pe foi povestea. Erau 7 si scrise ingrijit , cu litere apasate parca voit puse la pastrare. Cu literele negre si rotunde ca un dor permanent purtat intr-un colt de memorie .
Si acum noaptea e jumate , tu visezi si in vis noaptea ta e a mea. Mi-ai pierdut leaganul, nispul din parc nu mai e... le-ai adunat toate visul tau... care e mereu al meu. Nici o carte nu se inchide , cuvintele-ti rasucesc si-ti sfredelesc mintea pana copertile devin tot mai lungi si mai late. Oare cate pagini are cartea mea, cate sunt rescrise?
Noaptea asta zgarie. Mazgalesc cuvinte pe plastic in loc sa-mi alint foile cu ganduri intortocheate.
Ma indoi si ma inec in apa noptii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu