Visul

Se pierduse în noapte de destul timp incât să doarmă dusă după strania senzaţie de beţie ce o copleşise. Un zgomot adânc de sticlă îi luminează faţa. Reacţia vine intârziată cuprinsă probabil de absurdul oniricului. Caută dar nu găseşte prin visul profund.. Linişte.

Balthazar: Hey, unde pleci?! Mai stai! Esti mişto aşa naucă !

Tatiana: E noapte şi visez! Sunt departe oricum! Mai bine plec!

B: Hai stai, vreau să facem sex!

T.: Aşa pur şi simplu ? vrei să facem sex, să mai stau ca tu vrei să facem sex?!

B: Mda.. e oarecum natural, e ca şi cum mănânci cu cineva.... ştii cum urăşti mereu să mănanci singur., sau cum uneori iţi place să dormi cu cineva...probabil că e vorba doar de senzaţia de realitate, de ce nu poate fi tratat şi sexul cu la fel de multă lejeritate? E o acţiune naturală... ca să nu mai vorbim despre primordialitatea nevoii.

T: Băi, esti mişto! Doar că tu uiti un detaliu, eu visez, realitatea mea e în altă dimensiune, să faci sex cu mine acum e la fel de inutil şi banal ca şi o labă. Aşa că poţi să mănânci singur, să dormi singur şi să-ţi faci o sănătoasă labă... e natural!

Clinc clanc! Ochii i se mişcă haotic, în vis primeşte coletul lui Balthazar. E o cutie mare şi roz , cu o fundă mare şi roşie , indepărtează uşor funda şi o deschide, e plină ochi de prafuri albe , peste morman un bileţel : "sunt chestii legale nu te panica! Enjoy!”