Ma-nvelesc cu amintirile imbratisarilor trecute. Un strigat surd inghite corpul descoperit de prea multe nopti. Luna e oarba, noaptea muta, marea nu-mi mai astupa de mult haloul nesuferit al singuratatii...
Inec si rastorn orice parere de rau, impletesc si adun toate regretele.
Undeva un drum s-a innodat hotarat sa ramana intortocheat
Bratele cerului sunt prea modest alungite catre sentimente inexistente.
Sunt vid, nu ma atinge nimic, nici macar nemultumirea
