Take my hand, call me home, I'll never let you down!
mereu langa mine, amintirea unei umbre a mea ce nu ma poate parasi! ... si ma umple gandul ca nu o va face niciodata. Lumina va fi mereu, destula cat sa-mi poarte umbra alaturi nemijlocita, stangaci gandul, frumoasa amintirea...
Imi permit extravaganta unei iubiri tainuite de cele mai obscure note muzicale !
vineri, 18 decembrie 2009
miercuri, 2 decembrie 2009
Remarcabilii secunzi
"Cred ca am gasit criteriul cantitativ!
Pentru ca spiritul sa apara (nu atat sub forma religioasa , cat sub forma de de spirit creator de cultura) trebuie sa fie 500 de oameni, 50 000 de oameni sau 50 de milioane de oameni. Caci intr-adevar, primul tip de spirit, cel al culturilor satesti, folclorice, reclama circa 500 de oameni, satul.
Al doilea tip de spirit creator de cultura, cel al catatii grecesti, care este si cel al culturii si civilizatiei umane, reclama circa 50 000 de mii de oameni, dincolo de care cetatea greaca trimitea prinosul de oameni sa faca peste tot in jurul Mediteranei si al Marii Negre (Histria!) colonii si dincolo de care orice oras modern isi pierde sufletul, respectiv spiritul, si devine metropola, descentrata, neinsufletita, moarta sub gigantismul civilizatiei tehnice.
Iar popoarele? Popoarele nu dau - la scara de astazi, cel putin, o cultura plina decat in jurul a 50 000 000 de oameni. Asa au fost (trecand la 50 de milioane fata de circa 20-30, cat au avut) Franta, Anglia si Germania, in timp ce Italia Renasterii n-a dat decat cultura de cetati. Spania n-a dat cultura mare, ci a fost o secunda in Europa, caci n-a atins dupa secolul XVI cifra corespunzatoare, iar mica Olanda n-a dat in ciuda aparentelor, decat o cultura unilaterala, de plastic, pentru rest, adica pentru spirit propriu-zis, dand Europei doar remarcabili secunzi, pe care la finele vietii sale un Dilthey credea ca trebuie sa-i cercetam cu atentie, caci fara ei (dar nu doar cu ei si nu cu ei in primul rand) nu s-ar putea scrie o istorie a vietii culturale si spirituale Europene. Biata Polonie, biata Ungarie, biata Suedie se zbat in relativ minorat, caci nu pot atinge conditiile acestea cantitative ale unei culturi mari
Ar ramane - fiindca suntem aici in Sud-Est- Romania. Dar tarile Romanesti si Romania au scapat de aceste legi cantitative: sau au sastisfacut din plin pe prima, cu cei 500 de oameni ai satului, si atata tot. Cei 50 000 ai oraselor au venit prea tarziu ca sa mai dea o cultura si o civilizatie cu adevarat proprii, iar natiunea n-a atins si poate nu va atinge niciodata 50 de milioane de suflete (sau le va avea atuni cand criteriile cantitative de aparitie a spiritului vor fi altele)
Numai ca, dincolo de cultura sateasca, nici nu e nevoie de conditionari cantitative pentru aparitia spiritului in Romania. Caci, inca o data, Romania traieste in posibil, nu in real, iar in regatul posibilului numaratoarea e alta" Constantin Noica
M-am obosit sa-l citez pe Noica copiind din "Jurnal de idei" ca sa imi infranez pornirea proprie de a-i strivi sub greutatea cuvintelor pe compatriotii numiti romani!
Pentru ca spiritul sa apara (nu atat sub forma religioasa , cat sub forma de de spirit creator de cultura) trebuie sa fie 500 de oameni, 50 000 de oameni sau 50 de milioane de oameni. Caci intr-adevar, primul tip de spirit, cel al culturilor satesti, folclorice, reclama circa 500 de oameni, satul.
Al doilea tip de spirit creator de cultura, cel al catatii grecesti, care este si cel al culturii si civilizatiei umane, reclama circa 50 000 de mii de oameni, dincolo de care cetatea greaca trimitea prinosul de oameni sa faca peste tot in jurul Mediteranei si al Marii Negre (Histria!) colonii si dincolo de care orice oras modern isi pierde sufletul, respectiv spiritul, si devine metropola, descentrata, neinsufletita, moarta sub gigantismul civilizatiei tehnice.
Iar popoarele? Popoarele nu dau - la scara de astazi, cel putin, o cultura plina decat in jurul a 50 000 000 de oameni. Asa au fost (trecand la 50 de milioane fata de circa 20-30, cat au avut) Franta, Anglia si Germania, in timp ce Italia Renasterii n-a dat decat cultura de cetati. Spania n-a dat cultura mare, ci a fost o secunda in Europa, caci n-a atins dupa secolul XVI cifra corespunzatoare, iar mica Olanda n-a dat in ciuda aparentelor, decat o cultura unilaterala, de plastic, pentru rest, adica pentru spirit propriu-zis, dand Europei doar remarcabili secunzi, pe care la finele vietii sale un Dilthey credea ca trebuie sa-i cercetam cu atentie, caci fara ei (dar nu doar cu ei si nu cu ei in primul rand) nu s-ar putea scrie o istorie a vietii culturale si spirituale Europene. Biata Polonie, biata Ungarie, biata Suedie se zbat in relativ minorat, caci nu pot atinge conditiile acestea cantitative ale unei culturi mari
Ar ramane - fiindca suntem aici in Sud-Est- Romania. Dar tarile Romanesti si Romania au scapat de aceste legi cantitative: sau au sastisfacut din plin pe prima, cu cei 500 de oameni ai satului, si atata tot. Cei 50 000 ai oraselor au venit prea tarziu ca sa mai dea o cultura si o civilizatie cu adevarat proprii, iar natiunea n-a atins si poate nu va atinge niciodata 50 de milioane de suflete (sau le va avea atuni cand criteriile cantitative de aparitie a spiritului vor fi altele)
Numai ca, dincolo de cultura sateasca, nici nu e nevoie de conditionari cantitative pentru aparitia spiritului in Romania. Caci, inca o data, Romania traieste in posibil, nu in real, iar in regatul posibilului numaratoarea e alta" Constantin Noica
M-am obosit sa-l citez pe Noica copiind din "Jurnal de idei" ca sa imi infranez pornirea proprie de a-i strivi sub greutatea cuvintelor pe compatriotii numiti romani!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)