Love poem

"It's so nice
to wake up in the morning
all alone
and not have to tell somebody you love them
when you don't love them
anymore"

Richard Brautigan

No guns for me, thx!

Era intuneric si eram speriati! Toti! Eu si cu cativa buni prieteni de ai mei alergam ingroziti si inarmati intr-o casa parasita. In urma noastra se pravaleau scari si se inchideau usi, se facea intuneric si ei continuau sa ne urmareasca tzintind spre noi arme lucioase si reci.
Raman singura in semiobscuritatea unei camere de la etaj cu doua usi. Una in stanga, una in dreapta. Ascultam rece din ce directie se auzea zgomotul treptelor calcate in picioare grele, ascunse sub bocanci de armata.....
Usa din dreapta era larg deschisa si peste mine navalea o lumina portocalie si prea fierbinte. Rasucesc cu o viteza naucitoare capul spre dreapta, tintesc si apas pe tragaci. Baiatul cade la pamant ridicand valuri de praf de pe podeaua veche .
Deschid larg ochii, atat de larg incat puteam sa imbratisez cu genele corpul ce se pravalea spre pamant....

Ma trezesc speriata si respirand agitata ..... Tocmai imi impuscasem unul dintre prieteni!


Bottom line: in urma unei activitati onirice de genul asta vreau sa refuz sa fiu posesoarea unei arme cu gloante ( nu ca ar fi cazul insa nu stii cand se iveste una prin preajma) si coplesita de frica sau din instict de aparare ... sau poate din exces de zel, sa uit sa verific in cine trag inainte sa trag!