Living only present tenses

Did you...

I feel like going nowhere... I just miss you so! Maybe you forgot about me... maybe
Good night, sleep tight ... see you in my dreams tonight!

Hello, Goodbye

Stateam la camin. In multe seri stateam cuibarita in pat si ma uitam la "Friends"... atat de veseli, atat de amuzanti, atat de apropiati, atat de ... prieteni. Fiecare episod, fiecare intamplare, fiecare despartire, impacare imi lasa un sentiment minunat in suflet...
Intr-o seara radeam cu fetele uitandu-ne la "Friends"... si intr-o rabufnire de gelozie a ceea ce vedeam la ei, am strigat : Vreau si eu! hai sa fim si noi asa! uite... ce frumos, de ce nu putem sa fim si noi asa?!
E minunat atunci cand iti doresti ceva sa se intample, dar e si mai minunat sa descoperi ca de fapt era chiar asa cum iti doreai ... era chiar acolo.... eram NOI, eu si fetele, prietenii lor, prietenii mei.... prieteni.
Ne-am mutat din camin... s-a terminat o perioada din viata... a inceput alta... dar ne-am mutat pastrandu-ne amintirile si veselia... ne-am mutat si am devenit chiar noi"Friends"!
Acum realizez.... fiecare zi, fiecare intamplare fiecare seara "acasa" e un episod, un episod in care fiecare dintre noi rand pe rand se bucura, rade, plange, sufera, e obosit, e vesel, e glumet, e pus pe treaba, pe shotii, pe glume, farse.... si tot ce mai poate fi intr-o casa in care stau 4 fete vesele.
Nu mai exista de mult: prietenii mei, prietenii tai. Toti prietenii mei sunt si ai lor, iar prietenii lor sunt toti prietenii mei.
"Cine vine la noi? Cuuuum? Nu vine nimeni la noi asta seara? Si eu pentru cine am gatit atat? Nu se poate... ah deci pana la urma suna cineva usa... cine se duce sa deschida?... tu , ba tu , hai du-te tu, lasa ca ma duc eu... dar e pentru ultima data cand ma duc eu.... da' ce a venit la mine?! heeey oricine deschide, oricine a venit, a venit la NOI!..."
E o casa plina de prieteni... de NOI, de VOI... avem amintiri peste tot... fiecare dintre NOI si VOI are o amintire la NOI....
E frumos la voi! Mai vin! Ma primiti?!
Serios? Chiar iti place la noi?! E atata zarva si nebunie...
Da...e minunat, ma simt bine la voi...e atata veselie !
Stii ceva... si mie imi place la noi... ma intorc "acasa" de fiecare data cand intru pe usa si prietenii mei sunt acolo.... toti, chiar daca e doar una dintre fete, sau chiar daca nu e nimeni...de fiecare data cand deschid usa ...casa noastra e plina...e plina de prieteni.
Sunt norocoasa sa am alaturi persoane minunate, suntem norocosi sa ne avem mereu alaturi...
Asa cum radeati intr-o seara de mine, da, am scris asta in amintirea clipelor minunate petrecute altauri de voi, in amintirea chicotelilor, supinelor, imbratisarilor... noptilor si zilelor petrecute impreuna !
Orice s-ar intampla peste ceva vreme, oriunde ne-am duce fiecare dintre noi peste cativa ani... vom fi impreuna mereu "acasa" si vom rade aducandu-ne aminte de clipele pe care acum, uneori uitam sa le pretuim.

I just want you to know who I am

Overrated words

"Buna!"; "Te pup!"; "Ciao!"; "Pa!"... vorbim toata ziua la telefon cu o multime de persoane si ne-a intrat in reflex sa folosim anumite expresii, e normal, si mai normal e sa mai faci si diferente intre persoane... unora le adresezi unele cuvinte, altora nu... in functie de sentimente. Si ca tot a venit vorba de sentimente, hai sa trec la subiect!
Vorbeam zilele trecute la telefon cu o colega, foarte simpatica de altfel, si in finalul discutiei zic:"Ok, mersi mult! Ne vedem maine! Pup, pa!" ... Raspuns: "N-ai pentru ce! Te iubesc!"
WTF? HA?! ....tac, imi dau seama ca a gresit si tac... incurcata de situatie se corecteaza imediat: Te pup! Te pup!....Ok. let's leave it that way! :)) She loves me! She loves me not! ahahahaha
Common! Cat de des sa folosesti acest : "Te iubesc!" incat sa devina reflex?
Oare de cate ori pe zi, la telefon, pe net, face to face, sa-i spui iubitului/ei tale ca il/ o iubesti incat sa iti intre in reflex sa inchiei o discutie telefonica cu aceste doua cuvinte?
Don't get me wrong... I do love the feeling of loving someone...but still! Sa o spui asa mecanic, every fuckin' day, every fuckin' phonecall...that MUST BE lame!
... cat de usor pot intra cuvinte atat de "incarcate" de emotie si sentimente frumoase in banalitate prin folosirea lor excesiv de deasa.
Il iubeste, o iubeste... el, ea stie asta... spune-o cand simti ca te ard pe buze aceste sentimente si lasa sa se formeze cateva cuvinte mici, fool of meanings, doar cand stii ca aceste cuvinte vor fi pe deplin simtite si de cel , cea pe care il, respectiv o iubesti!
Probabil astea sunt cliseele unei relatii ... poate gresesc eu, poate sunt rautacioasa, dar sa ajungem sa spunem "Te iubesc!" ca "Buna ziua!"... something's wrong! Don't you think?

'Cause love can help me know my name

Please hide me rock!

Fatza si reversul

"Daca singuratatea exista, lucru de care nu sunt sigur, avem dreptul ca, din cand in cand sa visam la ea ca la un paradis. Si eu am uneori un astfel de vis, ca toata lumea. Dar doi ingeri linistiti nu m-au lasat niciodata sa intru; unul are chipul unui prieten, celalalt are chipul unui dusman. Da, stiu toate astea, si am mai invatat- sau aproape am mai invatat- cat de scump se plateste iubirea."
Albert Camus

There's life deep down inside (D.L)

A're monaksia

Heartstopper

The closest thing to crazy...

M-a tarat inapoi la birou... e noapte si urasc intunericul... mi-am tarat suferinta pana aici dupa ce cu cateva ore in urma am simtit cum imi ies bataile inimii prin timpane ... si acum refuz sa cred ca ce mi se intampla e real... daca mai devreme in mijlocul zilei ma hotarsem sa scriu despre cautarile mele zilnice ... azi stiam ca se va intampla... nu vroiam sa fie asa... nu vroiam nici macar sa stiu din'ainte asa cum obsesiv, si dureros mi se intampla in ultimul an. Nu inteleg cine si cu ce putere si-a aplecat acest "minunat har" asupra mea... Ce anume din mine si-a dorit aceasta mizerie de "premonitie"?
De ce tocmai eu sa am puterea de a visa noaptea cosmarul ce se va indeplini a doua zi? .... si macar de ar fi prima oara sa pot crede ca e doar o coincidenta.... o bizara coincidenta.
Cat de mult sa-l fi cautat cu privirea, cu gandul incat sa apara tocmai azi din toate zilele blestemate in care refuzam sa vad lumea din jur de frica sa nu ma lovesc cu ochii tocmai de cel pe care-l cautam .... aproape ca regret ca nu am scris azi ca stiam ca asa va fi... poate daca as fi scris nu m-as mai fi privit acum ca o nebuna...
Am plecat de dimineata stiind ca il voi vedea... nu stiu de ce nu stiu de unde...de fapt stiu de ce...stiu ca asa urma sa fie pt ca am visat ca asa va fi.. si am visat ca reintalnirea va durea....
De ce trebuie sa visez...de ce sa stiu lucrurile astea din'ainte? ...lasa-ma sa traiesc mizeria prezentului.... lasa-ma sa tremur "acum" nu o zi intrega de frica inevitabilului...
Am refuzat sa cred ce-mi vedeau ochii... ochii refuzau sa transmita mesajul corect mintii... insa cu cat ma apropiam mai mult cu pasii mei grabiti... - nici nu stiu de ce ma grabeam... ajungeam prea devreme... mereu ajung prea devreme... - cu cat ma apropiam mai mult cu atat imi dadeam seama ca e cat se poate de real ... mi-am infipt tocurile in asfalt ca sa ma trezeasca macar zgomotul lor...dar nimic.
Am refuzat sa vad chiar si dupa ce am deschis gura incat sa iasa un fel de salut... am refuzat sa vad orice in jur ... am privit doar crapatura ce forma gura ce-mi arunca obrajii in flacari printr-un dizolvat "Ce faci"
Am mormait ceva si m-am intors refuzand in continuare sa vad... nu vreau sa stiu...
M-am intors si mi-a tras sufletul dupa mine catzarata pe cei "zece centimetri de feminitate"... desi tot ce-mi doream era sa dispar... sa ma dizolv sa ma ascund sa dispar in multime... as fi vrut sa cad in zapada inghetata si sa ma topesc cu ea odata.
Cat sa alerg si unde sa ma pierd? ... imi simteam doar obrajii fierbinti si lichidul fiert ce se prelingea peste ei care pare ca nu ma paraseste niciodata...
Cat de tare sa-mi bata inima? cat sa fi avut pulsul?... dupa caldura ce a pus stapanire pe corpul meu trebuie sa fi fost cel putin 30 000 de grade diavolesti... nu-mi mai suportam nici hainele de pe mine iar respiratia imi rasuna izbitor in tample.... nu mai supooooort! E un strigat interior ce nu-l pot striga nimanui... nici macar multimii necunoscute ....
Unde sa ma ascund de vise, de sentimente, de regrete, de mine sau de el sau de voi...?

Ea mai e undeva

Asteptam ... sa ajung acasa si ca de obicei in mintea mea se derulau tot felul de povesti, idei, cum ar fi daca ar fi ... cautam pe cineva... in mintea mea. Nu imi intorceam privirea .... asteptam.
Printre toate gandurile mele imi atrage totusi atentia... cobora scarile cu ochii plini de cautare... era evident ... si ea cauta pe cineva! Doar ca ea cauta asiduu cu ochii larg deschisi ... eu, doar in mintea mea, cautam.
Nu puteam sa nu ma uit la ea... imi atragea privirea ca un magnet... de parca EU as fi cautat-o pe ea... si intr-o clipa ma aud urland in mintea mea: Nu mai cautaaaaa! Nu asa, nu acum! de ce iti rotesti privirea ca o moara sperand ca ai sa-l gasesti acum si aici!
Era draguta, cu cizme joase verzi si o geanta mai mare decat tot corpul ei aruncata pe un umar, atarnandu-i pana aproape de genunchi... nu puteam sa nu ma uit la ea, cu urletul muzicii din casti in urechi si cu ochii atintiti asupra ei... probabil aratam suspicios de curioasa.
Ea cauta in continuare facand pasi grabiti la stanga la dreapta cu ochii atintiti asupra scarilor ce se derulau in fata ei...
In timp ce analizam cautarea disperata a fetei ma aud din nou urlandu-mi in cap de parca incercam sa o conving telepatic: Nu mai cautaaa! Nu vine niciodata cand vrei tu sa vina! O sa vina cand o sa vina... cand nu o sa astepti tu sa vina! Macar prefa-te ca nu-l cauti ... asa ca mine!
Urletele din mintea mea se intrerup brusc din cauza privirii ei care se fixeaza undeva in multime dincolo de scarile ce curgeau acum pe langa noi.
Unde, unde? si in mod ciudat... desi eu nu cautam pe nimeni, decat in mintea mea, ma aplec sa vad ce vede ea, sa gasesc ce a gasit ea, doar ca dintr-o data EA incepe sa paseasca rapid prin multime indepartandu-se.... muzica racnea in continuare in urechile mele si in mintea mea urla curiozitatea... asa ca fara sa realizez, ma vad strecurandu-ma printre oamenii care aratau acum ca niste umerase imense- urmandu-i indeaproape pasii grabiti.
Unde se duce asa grabita?! Pe cine a vazut?! L-a gasit?! Oare chiar l-a gasit?! Si daca l-a gasit... oare l-am gasit si eu... nu, nu se poate eu nu-l cautam, nu-l asteptam... decat in mintea mea.
Ma opresc brusc... un perfect necunoscut ma privea prea atent ca sa nu-mi atraga atentia! Ma opresc si imi dau seama ca o urmaream... daca cineva ne-ar fi privit pe amandoua- si cred ca acel perfect necunoscut o facea- am fi parut cel putin dubioase.
Nu stiu daca l-a gasit... m-am oprit si am pierdut urma fetei grabite sa-l gaseasca...
M-am oprit ca sa continui sa caut in mintea mea... doar acolo, pentru ca eu stiam ca nu apare decat atunci cand nu caut... poate stia si ea, dar ea poate a gasit!

If you...

If you go away
I'll miss summer days
And you might as well
Take the sun away
All the birds that flew
In the summer sky
When our love was new
And our hearts were high
And the day was young
And the nights were long
And the moon stood still
For the night bird's song


If you go away...

But if you stay
I'll make you a day
Like no day has been
Or will be again
We'll sail on the sun
We'll ride on the rain
And talk to the trees
And worship the wind

But if you go
I'll understand
Leave me just enough love
To fill up my hand

If you go away...

If you go away
As I know you will
You must tell the world
To stop turning
'till you return again
If you ever do
For what good is love
Without loving you?
Can I tell you now
As you turn to go
I'll be dying slowly
'till the next hello

If you go away...

But if you stay
I'll make you a night
Like no night has been
Or will be again
I'll sail on your smile
I'll ride on your touch
I'll talk to your eyes
That I love so much

But if you go
I won't cry
Though the good is gone
From the word goodbye

If you go away...

If you go away
As I know you must
There is be nothing left
In this world to trust
Just an empty room
Full of empty space
Like the empty look
I see on your face
And I'd been the shadow
Of your shadow
If you might have kept me
By your side

If you go away
If you go away...

DELETE ALL!

H:- Delete all, all I said ALL! All I know, all I am....ALL!
H:-Are you sure you want to delete all?
H:-Yes, all, all there is and all that can be....I had enough...delete all my past years...delete even the good parts...don't hide anything anywhere...not even in the corners of my mind... it can't get any worse, ok! all the shadows from my face...all this black mess , all the silly thoughts... all the energy .... all the misery.... I know I'll never hide the scars but there's all it can be left behind...
H:-Sorry...but there's a problem...it seems to be some kind of error... I can't delete it! I just can't delete anything!
H:- And now what....what????!!!.... Ok... then... then TEACH ME HOW TO FIGHT! Can you teach me how to fight?! Show me what it's like... to give back pain

Hate it or Love it!

IUBESC
sa ma plimb cu picioarele goale prin iarba in zilele insorite de primavara cand miroase a fericire;
o camera plina de lumina, alba, cu un pat de fier forjat cu baldachin si multe perne pufoase imaculate printre care sa ma pierd;
sa dansez;
mirosul de vanilie si scortisoara;
persoanele care ma imbratiseaza fara motiv;
sa simt adierea delicata a unui fluture ce se desprinde de pe'o floare galbena;
sa o iau la fuga fara motiv si sa ma opresc doar ca sa fac echilibristica de-a lungul unei borduri;
sa ascult marea desenand prin nisipul umed;
cand se uita un copil in ochii mei;
sa-mi bata vantul prin par;
sa ma dau in leagan pana ating cerul cu varful picioarelor;
sa plang de fericire;
lucrurile mici si colorate;
sa mananc cirese de ziua mea;
strazile foarte vechi si mici, pavate cu piatra cubica;
sa privesc lichidele cum curg;
un suflet...

URASC
asteptarea;
locurile intunecoase si umede;
oamenii in permanenta grabiti;
persoanele care nu ma privesc cand le vorbesc;
pe cei care atunci cand fumeaza parca trag viata din tigara;
matematica;
pe cei care nu au niciodata nimic de zis;
cand o zi minunata se termina intr-o seara blestemata;
ceatza;
persoanele ignorante;
soferii cu mustatza;
fondantele;
strazile pustii pline de frunze moarte purtate de rotocoale de vant deasupra frigului;
frica

I wish I was as invisible as you make me feel.....

Celei care minte

Cineva... din viata mea, imi recita... candva:

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Ion Minulescu

Minimalicious

She's so kuuuul! I like it...with she's funny moves and the flower .... she can feel it! :D

...like waves to the shore

L'Acca in fuga

C'era una volta un'Acca.
Era una povera Acca da poco: valeva un'acca, e lo sapeva. Percio' non montava in superbia, restava al suo posto e sopportava con pazienza le beffe delle sue compagne. Esse le dicevano:
- E cosi', saresti anche tu una lettera dell'alfabeto? Con quella faccia?
- Lo sai o non lo sai che nessuno ti pronuncia?
Lo sapeva, lo sapeva. Ma sapeva anche che all'estero ci sono paesi, e lingue, in cui l'acca ci fa la sua figura.
"Voglio andare in Germania, - pensava l'Acca, quand'era piu' triste del solito. - Mi hanno detto che lassu' le Acca sono importantissime".
Un giorno la fecero proprio arrabbiare. E lei, senza dire ne' uno ne due, mise le sue poche robe in un fagotto e si mise in viaggio con l'autostop.
Apriti cielo! Quel che successe da un momento all'altro, a causa di quella fuga, non si puo' nemmeno descrivere.
Le chiese, rimaste senz'acca, crollarono come sotto i bombardamenti. I chioschi, diventati di colpo troppo leggeri, volarono per aria seminando giornali, birre, aranciate e granatine in ghiaccio un po' dappertutto.
In compenso, dal cielo caddero giu' i cherubini: levargli l'acca, era stato come levargli le ali. Le chiavi non aprivano piu', e chi era rimasto fuori casa dovette rassegnarsi a dormire all'aperto.
Le chitarre perdettero tutte le corde e suonavano meno delle casseruole.
Non vi dico il Chianti, senz'acca, che sapore disgustoso. Del resto era impossibile berlo, perche i bicchieri, diventati "biccieri", schiattavano in mille pezzi.
Mio zio stava piantando un chiodo nel muro, quando le Acca sparirono: il "ciodo" si squaglio' sotto il martello peggio che se fosse stato di burro.
La mattina dopo, dalle Alpi al Mar Jonio, non un solo gallo riusci' a fare chicchirichi':
facevano ciccirici', e pareva che starnutissero. Si temette un'epidemia.
Comincio' una gran caccia all'uomo, anzi scusate, all'Acca. I posti di frontiera furono avvertiti di raddoppiare la vigilanza. L'Acca fu scoperta nelle vicinanze del Brennero, mentre tentava di entrare clandestinamente in Austria, perche non aveva passaporto. Ma dovettero pregarla in ginocchio: - Resti con noi, non ci faccia questo torto! Senza di lei, non riusciremmo a pronunciare bene nemmeno il nome di Dante Alighieri. Guardi, qui c'e' una petizione degli abitanti di Chiavari, che le offrono una villa al mare. E questa e' una lettera del capo-stazione di Chiusi-Chianciano, che senza di lei diventerebbe il capo-stazione di Ciusi-Cianciano: sarebbe una degradazione.
L'Acca era di buon cuore, ve l'ho gia' detto. E' rimasta, con gran sollievo del verbo chiacchierare e del pronome chicchessia. Ma bisogna trattarla con rispetto, altrimenti ci piantera' in asso un'altra volta.

Sta gociolando

Love story

Magic Night

Double shadow

Above all!

Hai sa avem o legatura magica intre noi, o legatura magica si eterna! Am gasit solutia, era de atata vreme in fata mea si abia acum am zarit-o printre milioane de alte idei... stralucea usor!
De acum incolo va fi asa: eu sunt literele tale, iar tu vei fi cuvintele mele. Ihim... exact! Eu sunt totul de la A la Z, iar tu vei fi amestecul delicat ce formeaza cuvintele. Ar fi minunat...nu, nu e de ajuns... ah, unde esti cu cuvintele tale?! ... eu nu am decat litere, ar fi mai mult decat minunat, ar fi sublim!
Vino sa dai viata acestor litere... e magica legatura noastra, e dincolo de orice... si mai mult decat atat nici unul dintre noi nu ar exista fara celalalt. Literele mele sunt pustii, sunt forme scrijelite, dar fara ele nu ar exista cuvintele tale...
Vino sa dai viata acestor litere si lasa-ma sa-ti creez cuvintele!

HighSeakTear

Nu am vrut sa scriu nimic azi pt ca am un mare sictir "inside me" si mi-e scarba. M-am saturat de "minunile de trei zile" ... Nu mai vreau sa ma bucur de frumusetea lucrurilor ce dispar repede...
Frumoase zile cand a nins non stop... ne coplesise pe toti sentimentul ala de alb, de fericire, de iarna, de miros de zapada ... m-am bucurat si eu... ca de... copil ce sunt, am topait pe nametii de zapada, m-am scufundat in albul ei ca sa uit de mine si dupa aia am zis GATA ... hai sa ne revenim ... in cel mult trei zile toata fericirea albului nu numai ca se va duce dracu', dar te va face sa-ti fie scarba sa iesi din casa. Cum se face ca toate kestiile frumoase care exista, mai devreme sau mai tarziu se termina mizerabil? ... sau poate am inceput eu sa gandesc fatalist.
In orice caz, mi-e sila... totul arata ca o mare cloaca in care parca s-au balacit milioane de porci injectati cu supradoze de agitatie!


Enjoy the video! "I wanaa make it, I wanna make it wit chu! anytime, anywhereeeee!" Pam Pam

Lust

Yellow thoughts

Mi-ar placea sa scriu pe hartie... de fapt cam tot ce scriu aici e scris mai intai pe hartie... e mai frumos - poate ar fi trebuit sa zic "personal" in loc de "frumos", dar pt mine e doar mai frumos.
De ce nu putem face un blog pe hartie?! ha ha pt ca cel mai probabil s-ar numi "jurnal" desi nu e un jurnal... sau poate pt simplul fapt ca se poate trezi cineva care sa faca avioane si corabii din foile tale de "blog pe hartie"... ce frumos, imi place sa scriu la modul propriu, actiunea in sine de a scrie.. e ca si cand ti-ai atinge gadurile cu varful pixului.
Daaa ... sa scriu cu un pix cu pasta neagra pe foi galbene... it's a dream , it's like my favorite thing ever ( only about writting ... I have a lot of other favorite things :P ) Am inceput sa scriu pe foi galbene prin clasa a 10 a - aveam "a thing" cu foile mele galbene... toata lumea ma stia si in timpul facultatii : aaah tipa cu foile galbene... ahahahah... examene la Politologie pe foi galbene so kul!

Prin primul an de facultate am aflat cum ca e de preferat sa scrii pe foi galbene datorita contrastului care se creeaza pt ochi , un contrast mai bun decat albastru pe alb sau negru pe alb- plus ca e o culoare care se foloseste si in terapie pt a calma- si cand ne-a spus asta cineva la un curs nu-mi amintesc ce curs , cine... colega mea de banca se uita mirata la zambetul meu larg afisat pe fata si imi zpune surprinsa: "Ah, deci tu stiai asta din-ainte?!" Zambesc si fac pe desteapta: "Normal! Stiam inca din liceu!" Bullshit.... pur si simplu galbenul e culoarea mea preferata! Ahahahaha !

strange & beautiful

Black magic and silly questions

Oare noaptea ma transform?! o creatura bizara pune stapanire pe gandurile mele cele mai bune si le arunca atat de departe in vazduh incat nu le-as putea ajunge din urma nici daca as vrea.... de ce noaptea, cele mai grele, dubioase si urate ganduri se transforma in niste monstrii uriasi care imi rascolesc mintea si ajung in cele mai ascunse colturi ale fiintei mele.... ce cauta acolo noaptea? ce spera acesti monstrii sa gaseasca.... uneori cred ca numele lor e CONSTIINTA .... cat de puternica si mistuitoare poate devenii uneori aceasta constiinta suprareala ? atat de puternica incat sa te temi de momentul in care ti se va face somn si nu vei putea dormii...

Oare oamenii puternici plang?! Eu cel putin stiu ... umplu pagini intregi de lacrimi cu atata usurinta incat am ajuns sa cred ca sunt creata din ele... dar oamenii aia puternici si tari care imi spun mie sa nu mai fiu asa ca nu e bine, sa fiu mai puternica si tot bla bla-ul de incurajare.... ele, aceste persoane care ai avea impresia ca trec peste orice cu atata lejeritate ... de ce plang ele oare?!
E foarte ciudat pentru o fiinta asa ca mine sa vada o alta pe care o admira tocmai pentru taria de care da dovada ca vine plangand si-i cere imbratisari si consolare tocmai persoanei pe care o incuraja cu atata hotarare cu cateva momente in urma ... sau poate prezenta mea starneste reactii de genul... sper ca nu.
Se pare ca toata lumea plange ... toti... doar ca unii recunosc si altii nu! In cazul meu: I'm addicted to tears... it's cool , it's a good thing to do sometimes..

De ce nu stranutam in somn?! Facem in somn o groaza de lucruri... vorbim in somn, ne miscam, simtim durere... chiar tusim in somn....dar de ce nu putem stranuta?
Stiu sigur ca nu stranuti decat daca esti treaz... chiar daca stai cu ochii inchisi sperand sa adormi...daca ai stranutat esti cat se poate de treaz! Shht... incetisor, sa nu o trezesc pe mica ce a adormit cu greu cuibarita in bratele mele!

te-am cautat peste tot si nu te-am gasit decat in mine!

The thing that follows is me...at my most sincere.

Uite, in seara asta m-am hotarat sa scriu- Duminica 6 ianuarie 2008- n-am mai scris nimic de apx 5 ani- he he never mind o fac acum si ma simt bine.

Noaptea devine foarte dubioasa pentru mine- e asa..cumva "magica"..uneori in a good way, alteori deprimant de dureroasa. Si totusi e ok - noaptea ma ajuta sa fiu mai aproape de el!

As vrea sa ies sa ma plimb prin toate locurile prin care ne plimbam impreuna si mai ales as vrea sa stau intr-un parculet cu nisip pe jos - prin toate locurile prin care ma chinuia cu intrebari fara raspuns, ma facea sa rad si uneori reuseam sa il intristez si ma chinuia rau gandul ca l-am suparat.
Ah...e minunat sa reusesc sa scriu in linitea muzicii lui, toata plina de povesti.

Nu ma pot hotari daca am curajul sa infrunt prezenta lui pe mess asa ca probail o vreme voi fi "invisible...just a ghost on line" care il vede si il intelege...
Nu stiu de ce mereu in prezenta lui ma simt ca un copil si-mi amintesc sa-i povestesc cele mai ciudate intamplari...poate pentru ca atunci eram fericita si naiva, atunci totul in jurul meu era o poveste...ca si langa el.

Ar trebui sa fiu mai vesela...asa in general...imi fac prea multe griji pentru toata lumea. ( ha! asta scriam si la 18 ani- damn, will I ever grow up?!)

There's such a feeling inside me...scriu...cuvintele vin usor acum...un pic cam tarziu pentru el..poate pentru noi...cine stie, poate in viata asta va fi un moment doar pentru noi- important e ca o fac si cand fac asta plutesc...mi-a trebuit ceva timp..eh..

Nu stiu exact ce m-a determinat sa scriu...poate datorita multimii gandurilor care se ciocneau asurzitor in mintea mea...maybe some day he'll find a reason for everything...untill then I'll keep writting about how I feel...about me, about you, about life... Thank you! you're the answer to all the words that are pouring from inside me.

Sunt singura acum...in liniste, viata continua si zilele mele sunt lungi, iar noptile reci si as vrea sa stiu ca sunt prezenta undeva in sufletul lui, intr-o cutiuta cu capac stralucitor, intredeschis de unde sa ma pot strecura uneori sa merg pe langa el si sa il tin de manuta.

I should of treated you a little bit wormer
I should of tried a little bit harder,

Looking back I could of been smarter... all the good things that we had come and slip through our hands...si daca e asa, atunci voi strange pumnul ca sa fiu sigura ca nu voi mai pierde nimic, il strang si-l musc ca sa nu uit ca simt...

Timpul se rostogoleste deasupra mea, vine noaptea si vreau totul pentru mine

Sunt propria-mi creatie... speciala si bizara...apropie-te si arunca o privire... sunt doar atat...uneori castig, alteori pierd, dar te rog rapeste-ma in visele tale.
As vrea acum sa aud marea, doar pe ea, cu valurile ei ce vin de departe, cine stie de unde si de ce se intorc mereu si mereu.

Cunosc o fata...foarte zapacita de fel...mi-a spus acum ca e trista, si e asa de prea multa vreme, dar mi-a mai spus ca peste un oarecare timp - nu vrea sa stie cat - o sa i se increteasca tare de tot parul cand cineva o va lua in brate si-i va spune "Mi-a fost tare dor de tine!"...

Nu cred ca va putea spune ceva, pentru ca oricum cuvintele nu ar fi de folos, pentru ca va simti cu siguranta cat de dor i-a fost!

Cum arata ea ma intrebi? Ei, nu stiu cum sa ti-o descriu exact....e micuta si o poti lua cu usurinta in brate...ah, si e uneori foooarte rosie in obraji.
Vrei sa o vezi?! Uita-te langa tine si daca nu o vezi ea este laga tine oricum!

"you shed a shadow on my life
shed a shadow on a love
took the shelter out of my life
took the shelter of a lie

i could see it in your restless eyes
the truth i was hiding
the truth you could not disguise

but i never thought i'd see the day
i knew i'd need a miracle to make you stay
i knew
i needed
a miracle
and i never thought i'd see the day

you put a shadow on a love
took a shelter of a lie
took the shelter out of my life

i wish you could shelter me
shelter me now
i need a miracle
and i never thought i'd see the day"

origins

my butterflies have butterflies