marți, 13 iulie 2010

Lacul

Ma-nvelesc cu amintirile imbratisarilor trecute. Un strigat surd inghite corpul descoperit de prea multe nopti. Luna e oarba, noaptea muta, marea nu-mi mai astupa de mult haloul nesuferit al singuratatii...
Inec si rastorn orice parere de rau, impletesc si adun toate regretele.
Undeva un drum s-a innodat hotarat sa ramana intortocheat
Bratele cerului sunt prea modest alungite catre sentimente inexistente.
Sunt vid, nu ma atinge nimic, nici macar nemultumirea

4 comentarii:

Raul spunea...

Felicitari pentru munca despusa aici,totul e bine organizat si interesant,continua asa ,iti voi urmari noile articole.
Nehoiu online Marketing Asesinos seriales Directorio web SEO

Td spunea...

Absolut minunat!

Unknown spunea...

wow..ce frumos:D imi place cum scrii!

Scarlett Kirsch spunea...

Interesant.