Vantul mi-a dat pagina... Nici nu a contat greutatea ochelarilor incetosati, s-a intors si gata.
Nu-i nici un secret, nici o poveste noua... asteapta sa fie scrisa.
Vine si se-ntoarce, nu se hotaraste daca sa intre sau sa plece, mi-aduce miros de tei. si-atat!
Imi lasa-n coltul geamului fericirea noptii
Un comentariu:
Cunosc vantul care-ti intoarce paginile fara drept de tagada. Si minunea noptii ascunsa intr-un colt de fereastra. Imi doresc fericirea matinala.
Trimiteți un comentariu