Astept

Amintirile despre lucrurile frumoase vin mereu in cascada in momentele cele mai triste, cele urate niciodata peste fericire. Licureste frigul dezbracat undeva pe afara. Rumoarea oamenilor prea plictisiti din interior nu-mi incalzeste nici macar picioarele. Comunul dintre pereti urla a cliseu. Astept iarna aia vesela cu miros de portocale care sa ma faca sa zambesc, astept zgomotul focului trosnindu-mi printre tamplele incinse de prea multa fericire. Pare un miraj zgomotos lipsa bucuriei. Nici nu gandesc, judecata mi-e aburita de scortisoara din vin. Astept cu rabdare